Alessio Puiu

  Pe măsură ce mă apropii de examenul de Bacalaureat, simt cum emoțiile cresc de la o zi la alta. Este o perioadă intensă, plină de învățare, recapitulări și momente de îndoială. Am început pregătirea cu luni bune înainte, dar acum, în pragul examenului, parcă totul se condensează într-un efort continuu de a reține, de a înțelege și de a face față presiunii. Pentru mine, Bacul nu este doar un test de cunoștințe, ci o probă de maturitate. Este momentul în care demonstrez cât de bine am știut să mă organizez, cât de mult am muncit și cât de serios am tratat anii de liceu. Mă aștept ca examenul să fie dificil, dar corect. Cred că va fi o experiență solicitantă, dar și valoroasă – una care mă va învăța nu doar despre literatură, matematică sau istorie, ci și despre mine însumi. Indiferent de rezultat, știu că voi ieși mai puternic și mai pregătit pentru pasul următor: viața de adult.

 Era o seara linistita de Decembrie.Era ziua de dinaintea Craciunului.Toata ziua, cerul gri nu lasase soarele sa priveasca pamantul acoperit de plapuma rece a iernii. Crivatul aprig se joaca prin vazduh cu norii grei de zapada,conturandu-le forme nastrusnice.Fulgii de nea se rotesc ametitor intr-o hora argintie,chemandu-ne parca sa ne alturam lor in acest dans minunat.O plapuma alba si rece acoperise pamantul negru. La noi in casa,forfota mare,mama facea din greu cozonaci,iar eu,impreuna cu tata impodobeam bradul cu mii de luminite cu forme si culori diferite foarte frumoase.Deodata se auzi un clinchet de clopotel si glasuri vesele de copii….erau colindatorii care vin in fiecare an cu colinde,pentru a vesti nasterea Mantuitorului.Se lasa seara,luna se ridica eleganta ca o regina peste casele acoperite de zapada pufoasa abia asternuta si cu o suflare parca arunca bucati cristaline dintr-o oglinda,facand zapada foarte sclipitoare.Cerul era plin de stele luminoase care parca asteptau ...